Tot in momentul constructiei liniei a fost instalat si traseul telegrafului, pe toata lungimea liniei pe partea stanga in directia de mers spre Odobesti, traseu care a fost ulterior pe un anumit segment schimbat, odata cu mutarea liniei si introducerea in cale a podului peste canalul Siret.

Conform Buletinului Telegrafului si Postei nr. 24/1899 statia Focsani asigura numai serviciul de telegraf (pentru serviciul de posta usoara, mandate postale, mesagerii exista o cladire a postei in oras, care asigura serviciu independent de CFR), gara Patesti (sau Patesci dupa vechea toponimie) asigura servicii complete de telegraf, posta usoara, mandate postale, rambursieri interne si mesagerii. Gara Odobesti nu apare in statistica desi asa cum evident reiese din fotografii avea un birou de telegraf deschis publicului si probabil ca asigura intreaga gama de servicii la fel ca si la Patesti. Punem inexistenta unor date referitoare la Odobesti pe seama unei omisiuni.

Pana in 1894 instalatiile telegrafice CFR din statii si liniile aeriene au apartinut de ramura miscare, instalatiile de centralizare si semnalizare de intretinerea caii. Dupa 1 mai 1894 toate instalatiile mentionate trec in grija ramurii de miscare.

Ambele gari au avut la deschidere, asa cum usor vedem in imaginile de arhiva, ceasuri de peron cu doua cadrane. Cel din gara Odobesti nu mai apare intr-o fotografie din 1929. Anul cand a disparut si cel din Focsani este greu astazi de aflat.

Peronul garii din Focsani insa a gazduit pana la demolare un frumos ceas Paul Garnier, construit la Paris. Multe asemenea ceasuri, in stare de functionare sau nu, mai pot fi vazute prin garile din Romania. Inainte de 1989 ceasul functiona inca perfect,insa in ultimii ani de activitate ai garii vechi era descompletat.

In anii ,20 intretinerea, reglarea si repararea acestor ceasuri era de competenta unor ceasornicari cu care calea ferata avea incheiat un contracte de concesionare. Toate : orologiile pendulele si ceasornicele aflate pe la biurourile de prin statii (…), salile de asteptare si restaurante de prin gari, orologii de peroane erau reparate de un ceasornicar cu care CFR avea contract incheiat, si caruia administratia ii acorda calatorii gratuite la clasa a II-a pe liniile mentionate in contractul sau. Acest ceasornicar era dator a verifica o data pe luna toate ceasurile din garile arondate si a nota toate verificarile si defectele constatate intr-un caiet special ce fiecare ciasornicar trebuie sa aiba la sine. Fiecare verificare era contrasemnata de seful biroului unde se aflau aceste ceasuri.

Daca ceasul respectiv era defect si nu se putea repara la fata locului, seful de gara avea obligatia de a elibera un mandat de transport atat pentru ducerea cat si pentru aducerea ceasului respectiv in atelierul ceasornicarului.

Uneltele necesare reparatiei trebuiau procurate pe cheltuiala proprie de cel ce efectua reparatiile, la fel si piesele defecte in afara cadranelor si geamurilor. Daca defectul era imputabil unui functionar CFR costul acestor piese se recupera din primul salariu al persoanei respectiva pe baza unui proces verbal de constatare a defectului si a vinovatului.

Fiecare ceasornicar raspunzator de intretinerea ceasurilor CFR era dator a avea asupra un ceas de mare precizie, care la randul sau era reglat in statia de domiciliu dupa ora exacta transmisa in fiecare zi la 12 prin telegraf.

Un asemenea contract se incheia pe un an.

Tot pe baza contractelor de concesionare au functionat si restaurantele garilor. In aripa nordica a garii vechi din Focsani a functionat inca de la inaugurarea cladirii si pana la demolarea ei 120 de ani mai tarziu un restaurant. Dupa 1950 el a fost nationalizat, capatand banalitatea localurilor de categoria…

Ca si in cazul reparatiei ceasurilor, restaurantele au fost administrate de persoane private pe baza unor contracte de concesionare. Acestea, contra unei sume convenita cu administratia, puteau administra in persoana-fiind interzisa subinchirierea sau cedarea-spatiile din incinta garii care erau arondate restaurantului (sala clasa I,II si III, camera, pivnita, spalatorie, curte de menaj, sopron de lemne, eventual ghetarie, latrina si camere de locuit la etaj, pentru ca de cele mai multe ori concesionarul locuia in incinta garii). Aveau insa si obligatia sa acorde o reducere de 40% asupra consumatiei totale unor functionari CFR conform unei liste stabilite de administratie.

In romanul H.P Bengescu intitulat “Balaurul (nume dat fiecaruit tren militar plin de raniti care se intorcea de pe linie frontului incarcat cu suferinta a sute de oameni care isi cautau alinarea in spitale aflate in orase inca departe de nepasta luptelor) aceasta povesteste despre grija unei familii de greci care administra in 1916 restaurantul garii din Focsani.

“patronii erau oameni de treaba. Ii stima pentru munca lor cinstita si buna lor crestere. Copii lor scolari silitori, ce-si faceau lectiile pe un colt al comptuarului, printre treburile negotului.

Patroana, o femeie inalta, impunatoare, cu infatisare si cu apucaturi distincte. El, un grec marunt, rebegit, blajun si stangaci, parea umil alaturi de ea, impovarat de fericirea unei astfel de tovarasii si de zbaterile cu nevoile. Aveau doua fete mari, frumoase, cuminti si foarte mandre.”

Imaginea din mijloc, surprinsa in gara Busteni, arata suportul unui fost ceas de peron, poate cel mai vechi model existent pe reteaua CFR. Un astfel de ceas a existat si pe peronul garilor Focsani si Odobesti, perfect vizibil in fotografiile luate la inceputul veacului XX. Ulterior, in anii ‘30, garile CFR au fost dotate cu ceasuri Paul Garnier. Cateva, inca functionale si complete se mai gasesc inca prin multe gari. Marea lor majoritate au disparut. Au ramas de cele mai multe ori cadranele de pe peretele exterior, si destul de rar, pendulul interior din lemn,  in care se afla mecanismul ceasului si un alt cadran cu ora exacta. Tot in aceasta cutie interioara se aflau si greutatile ceasului. O cheie permitea accesul la mecanism si la greutatile ceasului.

un detaliu de eleganta al vechilor gari CFR: o placuta, prinsa pe peretele exterior al garii spre linii, pe care era trecuta altitudinea exacta a statiei. O astfel de placuta se afla si pe peretele garii vechi din Focsani, desi putin ingropata de tencuiala aplicata de-a lungul anilor. O astfel de placuta a existat si pe peretele garii Odobesti. Aceasta, complet tencuita dupa 1950, fie a fost inlaturata, fie se afla sub aceasta tencuiala.

facand apel din nou la imaginile cu gara Pucioasa, singura din cladirile “gemene” care a pastrat atat de mult din forma, imaginea si elementele de arhitectura originale, putem admira frema metalica usoara, completata cu elemente din lemn, care nu incarca si nu deterioreaza cu nimic imaginea garii. Construita in anii ‘30, ca si cea a garii Odobesti, a ramas intacta pana astazi, fiind o lectie despre cum poti sa faci modificari de bun gust, astfel incat nimic sa nu se schimbe in mod radical si sa nu incarce inutil.

toate elementele prezentului site sunt protejate prin drept de copy-right catalin pavel

[Home] [istorie] [inceputul] [din alt veac] [constructorii] [gara Focsani] [traficul liniei] [semnalizarea] [telegraful] [la drum] [amintire...]